„Bistrița- începutul. (o scurtă și facilă poveste despre noi, cei de atunci…):
Totul a început puțin înainte de anul 1200, Transilvania, locuită de vechii români, slavi, secui și pecenegi, cucerită de ceva vreme de Regatul Ungariei, era percepută ca un fel de frontieră a Europei creștine, dincolo de munți, în est, tătarii care dețineau puterea reprezentau un mare pericol. De aceea, regele arpadian Geza al II-lea, conștient de decalajul dintre vestul Europei cu orașe fortificate în care breslele funcționau de ceva vreme și Transilvania cu sate și multe resurse naturale puțin folosite, a avut ideea de a invita oameni din vestul dezvoltat (specializați în a construi fortificații și a prelucra materia primă) să se așeze permanent pe pământ regal.
Sașii veniți (valoni, flamanzi, saxoni și bavarezi) au început construirea celor șapte orașe fortificate, a satelor și bisericilor fortificate. În regiunea noastră, atracția a fost minele vechi de argint și aur din munți, de aceea prima așezare construită de sași a fost Rodna.
Tot înainte de anul 1200, sașii au venit lângă râul Bistrița (Bîstro- repede, apa cea repede, nume dat de slavii veniți mai dinainte), și au fondat orașul nostru. Unde acum este Piața Centrală au construit primele case și biserica, chiar pe locul unde acum tronează Biserica Evanghelică (cu al ei turn din piatră, cel mai înalt din Transilvania), la început o bazilică romanică cu două turnulețe, fortificată cu zid de piatră în apropierea ei.
Puțin mai târziu au venit și au construit mănăstiri, pentru a deține un control specific, și călugării catolici, dominicanii și minoriții (unul din cele trei frății franciscane), iar înainte de anul 1300, călugării-cavaleri ioaniți (azi- cavalerii de Malta) care și-au reluat activitatea specifică din Ierusalim, construind și primul spital al orașului.
Primul nume al așezării a fost un nume din spațiul germanic- Nösen ( în latină-Nosa, toate cronicile fiind redactate pe atunci în latină), atestat în mai multe scrieri vechi prilejuite de marea invazie a tătarilor generalului Batu Khan în regatul Ungariei (1241) și până la porțile Vienei, ei trecând și prin pasul Rodnei, jefuind și distrugând multe așezări, printre care Rodna și Bistrița. Al doilea nume și cel actual al orașului apare puțin mai târziu (1264), modificat din numele dat râului de slavi.
Așa a început, în vremuri înnegurate și grele, frumoasa poveste a orașului nostru.”
sursa: Facebook, Eugen Milos