Sevă de cuvânt
de iRina Coptil
Mi-a bătut aseară vântul, vânt pustiu și-atât de
rece
Florile din tot salcâmul, ce-mi creștea după ureche,
Mi-am pus părul, mi-am pus forța, ba am pus
năframa mamei,
Nu-i putință să-l opresc, scutură mugurii ramei,
Iar apoi pe drum de țară țese preșuri pe noroi,
Când mă uit mai acătării, tot îmi pare rece sloi!
Mi-a bătut aseară vântul rădăcina din adânc,
Ce-mi era după timpane și creștea către cuvânt-
Când prin ochi îmi picura, sevă cu parfum-salcâm
Și în loc de chichiură eu decis-am să vă ning:
Cu parfum-salcâm-cuvânt și cu fulgi de legământ!
Mi-a bătut aseară vântul, gândul ce-mi șoptea pe
buze,
Iar când a ajuns la tine, tu mi-ai zis că-i vântul-
mure!
M-a bătut aseară vântul, pustiindu-mă de flori, de
parfum și de ninsori…
Mi-a bătut aseară vântul, gândul trist apoi
cuvântul…
Până când a asfințit și apoi mi-a adormit.
19 ianuarie 2020
Drepturi de autor, rezervate.